Câteva luni în urmă am vizionat filmul documentar (Vaccinul care a schimbat lumea), și până în acest moment … am un sentiment de „uimire”. Am dat de acel film absolut întâmplător, mai jos veți găsi linkul către film.
Eu sunt „pro” vaccin, însă nu îmi place să mă cert pe un asemenea subiect, pentru că pentru foarte mulți oameni este un subiect tabu.
După acest film, ideile că „vaccinul a fost descoperit pentru a ne ucide“, „vaccinurile au fost descoperite pentru a se face bani pe seama noastră“, „vaccinurile sunt administrate pentru a distruge rasa umană”, „virusurile sunt create special pentru a se vinde vaccinurile” – sunt percepute cu totul diferit.
Deci, să vă povestesc despre film. Acest film este despre Poliomielită. Și despre America.
În toată istoria medicinii au fost descoperite multe vaccinuri pentru diverse patologii, însă doar această patologie,poliomielita, a afectat emoțional într-atât de mult societatea americană.
În perioada anilor 1930-1940, copii până la 5 ani se îmbolnăveau atât de des și suportau foarte greu poliomielita, încât ziarele americane scriau săptămânal câți copilași au fost infectați în această perioadă.
Mamele erau panicate. Copilașii rămâneau paralizați pe tot parcursul vieții ca urmare a complicațiilor post-poliomielită, însă de cel mai dese ori … mureau. Medicii nu puteau să prevadă care va fi următorul copil, cine se va infecta și cine nu va suporta această boală. Tratamentul pentru acestei patologie nu a fost descoperită nici până în momentul dat.
În anul 1950, în Statele Unite ale Americii, s-au îmbolnăvit 57 000 de copii. Doar într-un an. Părinților le era frică să-și ducă copii la bazin, să le organizeze zile de naștere și să-i ducă în locuri aglomerate.
Vă amintiți filmul „FORREST GUMP”? Forrest avea proteze din fier la picioare (la fel ca și copiii din fotografie) ca urmare a complicației poliomielitei. Din cauza complicațiilor acestei patologii, copiii în marea majoritate a cazurilor rămâneau cu paralizie.
Al 32-lea președinte american, Frank Roosevelt, la 39 ani s-a îmbolnăvit de poliomielită (vedeți poza mai jos). Roosevelt toată viața a încercat să găsească vaccinul sau alte remedii pentru acest virus. El a fondat o organizație de voluntari pentru lupta cu acestă patologie. Frank Roosevelt a murit în anul 1945 și nu a reușit să vadă dacă virusul poliomielitei a fost învins.
Roosevelt a fost singurul președinte american care a fost ales mai mult de două mandate. El a murit fără ca să știe că… noi vom ajunge să nu vrem să ne vaccinăm copii împotriva poliomielitei.
Societatea americană lupta contra poliomielitei, oamenii de rând donau resursele sale financiare pentru cercetarea acestei patologii, copii își donau monedele, fiecare de la mic la mare cu cea mai mare sinceritate își dorea învingerea acestei boli, era atât de frumos.
Un actor american povestea cum cu mama sa mergeau de la ușă la ușă și dacă lângă ușa casei ardea o lampă, era un semn că acea familie era gata să facă o mică donație, ei intrau și luau banii pentru cercetarea bolii. Elvis Presley, Marilyn Monroe, Richard Nixon donau zeci de mii de dolari pentru cercetare. Cent cu cent oamenii adunau miliarde de dolari.
Însă, ce avem noi cu acele miliarde de dolari colectați pentru cercetarea poliomielitei? Noi istoria nu vrem să o cunoaștem, nu suntem infectați cu poliomielita și din acest motiv „ne este drept în cot” de acest vaccin, noi nu-l vom folosi.
Cu părere de rău aceasta este poziția multo părinți.
Tânărul Dr. Jonas Salk, în 1947, în laboratorul său din Pittsburg, statul Pennsylvania, încerca să găsească un vaccin contra poliomielitei. Doar ideea că în anul 1947 într-o universitate din SUA exista un astfel de laborator – îmi trezește sentimentul de încântare. Skal a fost inspirat de ideea de a găsi vaccin contra virusului poliomielitei mai mulți ani.
Există trei tulpini de virus poliomielitic, vaccinul trebuia să formeze imunitatea pentru toate trei tulpini ale virusului.
Skal avea nevoie de virusul viu pentru cercetare. Astfel TREI ani, zi de zi.
El a strâns în jurul lui mulți oameni de știință, pentru a putea descoperi cât mai curând vaccinul. Clădirea laboratorului era formată din două etaje, cu un personal numeros.
Mi se face pielea găină când mă gândesc cât de mult acei oameni își doreau să învingă poliomielita, iar noi trăim într-o societate unde mii de copii nu mai mor din cauza virusului poliomielitic, iar unii oameni le spun doctorilor: duceți-vă în…. cu vaccinul vostru, noi suntem mai informați!
Am ajuns să nu avem vreo obligație față de munca celor care au descoperit vaccinul, ba din contra ni se pare că avem dreptul să le murdărim numele și munca.
Pentru început, oamenii de știință au înțeles că, dacă vor introduce o cantitate mică de virus viu, organismul va crea imunitate, dar Skal a decis, că acest lucru nu este suficient de sigur, și încerca să găsească o modalitate mai bună, să ”mintă” în vreun fel imunitatea și să introducă virusul atenuat, astfel ca acest virus să creeze imunitatea, dar să nu provoace boala. Rețineți, existau TREI tulpini ale virusului poliomielitic, astfel că vaccinul trebuia să conțină toate trei celule asemănătoare cu virus.
În același timp un alt cercetător Albert Sabin, critica sever toată munca și efortul lui Jonas Salk. Sabin, avea o poziție negativă față de Jonas Salk.
Salk își dorea foarte mult să poată ajute copiii care nu se infectase încă cu virusul poliomielitic, iar fiecare zi de cercetare a vaccinului costa viața a sute de copii, care mureau sau rămâneau paralizați pentru tot restul vieții lor.
Jonas Salk a început să cerceteze vaccinul pe sine, pe copii săi (poza de mai jos) și pe colegii săi. Cercetătorul încerca vaccinul pe copii săi pentru a salva viața altor copii, probabil și a copiilor noștri. El considera că nu este corect să vaccinezi alți copii dacă nu ai încercat vaccinul pe copiii tăi. În timp ce noi ne zicem: „nu avem noi nevoie de anii tăi de muncă, scarificiul tău și munca ta, noi suntem mai informați, noi nu avem nevoie de vaccinul tău! În zadar ți-ai dedicat viața pentru găsirea acestui vaccin!”.
Mai târziu, Jonas Salk a probat vaccinul pe 43 copii, care erau infectați cu poliomielita și se tratau în spitalul D. T. Watson Home for Crippled Children. Acei copii erau infectați cu virusul poliomielitei și nu era un risc foarte mare să se facă probe pe ei. Sunt flatat până în adâncul sufletului cum acei părinți acceptau ca vaccinul să fie probat pe copii lor, chiar dacă lor li s-a spus că acest vaccin nu va putea să le vindece copiii, dar că acest vaccin ar putea să prevină să se îmbolnăvească alți copii. Părinții, oricum, erau de acord. Acei părinți erau gata ca copii lor să fie folosiți în calitate de ”experiment” pentru a salva copii noștri.
Salk până și noaptea alerga în spital să vadă starea copiilor. Experimentul său a fost unul reușit.
Vaccinul a funcționat, astfel, în școlile din Pittsburgh copiilor li s-au dat foițe în care părinții trebuia să semneze acordul precum ca copiilor lor să li se administreze vaccinul în scop de experiment. Părinții au fost de acord. De fapt, acest vaccin a fost descoperit cu ajutorul donațiilor lor.
În luna aprilie, anul 1954, în toată America au început să vaccineze copii. Mămicile și tăticii se bucurau, erau mândri că anume americanii au descoperit vaccinul, era o reușită națională, bucuria fiecărei familii din societatea americană. Un moment deosebit pentru fiecare american.
Oamenii alergau din casă în stradă și strigau „Funcționează”! (vaccinul), toate ziarele scriau despre acest lucru, clopotele bisericilor băteau într-una, era o senzație de parcă s-ar fi câștigat un război, astfel se bucurau oamenii. Milioane de copii au fost salvați. Cu ajutorul acestui vaccin s-a reușit să fie oprită poliomielita în toată lumea. Priviți la minutul 40 ce zice Bill Gates despre cum a fost învinsă poliomielita.
Acest film la fel este și despre medicina Americană a anilor 1940-1945, despre faptul cât de dezvoltată era medicina în acea perioadă.
Un alt lucru important despre Jonas Stalk. El a devenit erou național, spunând: „ acest vaccin este pentru copii, nu pentru câștigul meu financiar, fiecare se poate folosi de acest vaccin fără a fie nevoit să-mi achite mie vreun cent”.
Peste șapte ani, Albert Sabin a descoperit varianta sa de vaccin, astfel în întreaga lume se folosc două tipuri de vaccin, varianta lui Stalk de vaccin și a lui Sabin.
Istoria se repetă și se repetă, iar oamenii nu vor învăța din istorie, nu-și vor vaccina copiii și nu vor participa la eradicarea poliomielite în țările din lumea a treia. Această patologie poate să ducă la aceea ca, peste 10 ani, în lume se vor îmbolnăvi în fiecare zi până la 200 000 de copilași. Eu foarte des am văzut cum se repetă istoria.
Eu nu sunt sigur dacă voi reuși să conving pe cineva dintre cei care nu-și vaccinează copiii, însă sper.
Filmul „The Vaccine that Change the World”.
Sursa: A. Safonova
Blogul unui medic rezident 